FEM’21 – Vocea femeilor in Europa
Grundtvig LLP 2011-2013
Mobilitate în Franța
20-24 mai 2013
Solidaritatea femeilor pentru integrare socială
Ionela Flood
Integrarea socială este rezultatul direct al
multiculturalismului si interculturalismului ca fenomene de interactiune
sociala in cadrul comunitatilor locale.
Integrarea socială, în
sociologie și alte științe sociale, descrie procesul de adaptare socială și
economică la valorile unei țări gazdă, a unor grupuri minoritare, cum ar fi
minoritățile etnice, refugiații și a altor categoriilor defavorizate ale
societății. Integrarea socială necesită competență într-o limbă acceptată de
comun de către țara gazdă, acceptarea legilor societății și adoptarea unui set
comun de valori cu țara gazdă.
Integrarea socială nu se
referă la asimilarea etnică și nu presupune ca persoanele integrate social să renunțe total la cultura lor, dar se poate cere să
renunțe la unele aspecte ale culturii lor, care sunt incompatibile cu legile și
valorile societății în care se integrează.
În societățile tolerante și deschise, membrii
grupurilor minoritare pot folosi de multe ori integrarea socială pentru a avea
acces deplin la oportunitățile, drepturile și serviciile disponibile pentru
membrii de masă ai societății.
În țările în curs de
dezvoltare, integrarea socială se referă la procesul prin care membrii ai unei comunități etnice sunt în
curs de adaptare a valorilor lor personale la valorile culturii în care se
integrează, proces realizat cu transparență în toate aspectele vieții sociale
și economice, păstrând în același timp identitatea de expresie etnică.
Cercetările recente au arătat
că fenomenul migrației în spațiul european pune problema cetățeniei europene și
a dreptului cultural individual al cetățenilor Europei, în spațiul celor 27
țări membre ale Uniunii Europene. Intr-o Europă contemporană, multiculturală și
multilingvistică, problematica dreptului cultural a devenit o preocupare a
politicienilor, a facilitatorilor culturali, a analiștilor culturali și a
profesioniștilor care activează în dezvoltarea comunității, deoarece acest
fenomen nu răspunde unor criterii prestabilite ci el se manifestă prin prizma
dreptului de liberă circulație și a dreptului la muncă pentru toți cetățenii
Uniunii Europene. Unele state aparținând Uniunii Europene au rezervat drepturi
protecționiste cu privire la restricționarea parțială a dreptului la muncă
pentru unii cetățeni, aceste măsuri
prevenind dificultățile de integrare socială în cadrul migrației
economice ce se manifestă în mod curent în spațiul European, în special în
țările vestice. Aceste țări pun problema capacității de absorbție a migranților
economici și a efortului bugetar pentru rezolvarea problemelor de integrare
socială în comunitățile locale în care se stabilesc, în condițiile în care rata
somajului este în creștere și în aceste țări, pe fondul crizei economice
mondiale.
In egală măsură mediile
academice sunt preocupate să cerceteze fenomenele legate de integrarea socială
deoarece la nivel național e necesară pregătirea profesioniștilor care să
rezolve corect și să implementeze măsurile pentru schimbările sociale
intervenite prin acest proces.
Până în 2007, activităţile
comunitare la nivel european în materie
de ocupare a forţei de muncă, integrare şi protecţie socială, promovare a
egalităţii între femei şi bărbaţi şi a principiului nediscriminării erau
susţinute de programe de acţiune distincte.
În vederea îmbunătăţirii
coerenţei şi eficacităţii, Comisia Europeană a propus gruparea acestora într-un
singur program-cadru, denumit PROGRESS (2007-2013) care are ca obiective: îmbunătăţirea
cunoaşterii şi înţelegerii situaţiei sociale din statele membre prin analiza,
evaluarea şi monitorizarea atentă a politicilor nationale. Programul este
format din cinci secţiuni diferite:
- ocuparea forţei de muncă;
- protecţia şi integrarea socială;
- condiţiile de muncă;
- combaterea discriminării şi
diversitatea;
- egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi.
Potrivit Direcţiei Generale Ocuparea Forţei de Muncă,
Afaceri Sociale și Incluziune, acest program urmareste indeplinirea
obiectivelor pe termen lung ale Strategiei Europa 2020 printre care enumeram:
• 75 % din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui
să aibă un loc de muncă
• rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10 %
și cel puţin 40 % din
generaţia tânără ar trebui să
aibă studii superioare
• numărul
persoanelor ameninţate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane
Un alt program european care ilustreaza preocuparea pentru
solidaritate intre generatii si integrare sociala este Programul Daphne (2007-2013) care urmăreşte să
contribuie la protejarea copiilor, tinerilor şi femeilor împotriva oricărei
forme de violenţă şi să atingă un nivel ridicat al protejării sănătăţii şi
coeziunii sociale. Programul are ca obiectiv specific să contribuie la
prevenirea şi combaterea oricărei forme de violenţă îndreptată impotriva
copiilor, tinerilor şi femeilor, în viaţa publică sau privată, inclusiv
exploatarea sexuală şi traficul cu fiinţe umane, prin luarea unor măsuri
preventive şi oferirea de sprijin şi protecţie victimelor şi grupurilor de
risc.
Analistii sociali observa ca solidaritatea
tinde astfel sa devina, prin utilizarea sa in politicile europene , liantul
care sa legitimeze insasi constructia europeana in fata cetatenilor ei. [Dr
Radu Serban, http://www.euractiv.ro,
accesare 2013].
Mediile academice au condus in
ultimul secol cercetari si studii de caz evidentiind influenta solidaritatii sociale asupra
familiei si asupra comunitatii, publicand lucrari in acest domeniu , ca de
exemplu William Beveridge (Why I am a Liberal, 1945) or Graham Crow (Social solidarities : theories, identities, and
social change, 2001).
In mod practic solidaritatea
feminina se regaseste in fiecare reflex social prin care femeia a promovat in
permanenta de-alungul miscarii feministe atat in familie cat si
in viata profesionala, principiile
egalitatii, justitiei sociale si emanciparii
. Ca și
în alte țări, Feminismul in Regatul Unit încearcă să stabilească egalitatea
politică, socială, economică și pentru femei. Istoria feminismului în Marea
Britanie datează începuturile de feminism în sine, ca multe dintre cele mai
vechi feministe și activiști, cum ar fi Mary Wollstonecraft, Barbara Bodichon,
și Lydia Becker in secolul 19, secol faimos pentru miscare Sufragetelor si
castigarea unor drepturi esentiale pentru femei : educatie, legislatie,
dreptul muncii si dreptul familiei.
Secolul 20 a culminat cu alegerea primei femeie prim-ministru al Regatului
Unit, Margaret Thatcher (1979-1990) recent stinsa din viata, a fost privita cu
sentimente amestecate de catre feministe care au apreciat-o fie ca un motiv
pozitiv fie negativ cu referire la mișcarea feministă. [ Margaret Thatcher: The
housewife with power - The Telegraph].
Solidaritatea feminista
continua si azi fie ca are o agenda
foarte clara prin miscarea sindicala, fie ca se constituie in munca
nevazuta a fiecarei mame, surori, fiice , sotii care are in grija destinele
fiecarei familii.
Drumul feminismului in Marea Britanie si in lume
se loveste de o problematica dificil de solutionat datorita mentalitatii si
dinamicii puterii masculine in arena politicii, acolo unde laboratorul
legislativ decide pentru viata de zi cu zi a femeilor.
Rezolvarea corectă a acestei
problematici generează o suită de măsuri articulate în strategiile naționale
pentru implementarea acestora la nivel local, prin alocarea bugetară a
fondurilor publice pentru integrare socială, prin asigurarea egalității de
șanse în accesarea drepturilor , prin asigurarea instrumentelor legislative si
practice pentru eliminarea discriminarii
, prin asigurarea pregătirii instrumentelor sociale pentru ca femeia sa isi
atinga intreg potentialul spiritual,
creator si profesional.
Ionela Flood
Societatea Romanca
www.romanca.co.uk