Fem 21 Project –Voix des Femmes en Europe Prix FEM 21- Romanca Society, GB, 2011-2013

Fem 21 Project –Voix des Femmes en Europe

Prix FEM 21- Romanca Society, GB, 2011-2013

Prix FEM 21 pour L’ Education et mode –Sanda Miller

Prix FEM 21 pour mode- Barbarajo Hats

Prix FEM 21 pour integrative  music –Joy of sound –William Longden

Prix FEM 21 pour Journalisme- Bethany Hughes

Prix FEM 21  pour Théâtre- Rosalind Scanlon

Prix FEM 21 pour Peinture- Cosmin Cocis

Prix FEM 21 pour l’Education pour l’art- Barbara Speake

Prix FEM 21 pour l’Interculturalisme- Barbu Florin

Prix FEM 21 pour– L’art contemporaine - Media-Adrian Ratiu

FEM’21 – Vocea femeilor in Europa- Solidaritatea femeilor pentru integrare socială- Ionela Flood

FEM’21 – Vocea femeilor in Europa

Grundtvig LLP  2011-2013

Mobilitate în Franța

20-24 mai 2013

Solidaritatea femeilor pentru integrare socială

Ionela Flood

Integrarea socială  este rezultatul direct al multiculturalismului si interculturalismului ca fenomene de interactiune sociala in cadrul comunitatilor locale.

Integrarea socială, în sociologie și alte științe sociale, descrie procesul de adaptare socială și economică la valorile unei țări gazdă, a unor grupuri minoritare, cum ar fi minoritățile etnice, refugiații și a altor categoriilor defavorizate ale societății. Integrarea socială necesită competență într-o limbă acceptată de comun de către țara gazdă, acceptarea legilor societății și adoptarea unui set comun de valori cu țara gazdă.

Integrarea socială nu se referă la asimilarea etnică și nu presupune ca persoanele integrate  social să renunțe  total la cultura lor, dar se poate cere să renunțe la unele aspecte ale culturii lor, care sunt incompatibile cu legile și valorile societății în care se integrează.

În societățile tolerante și deschise, membrii grupurilor minoritare pot folosi de multe ori integrarea socială pentru a avea acces deplin la oportunitățile, drepturile și serviciile disponibile pentru membrii de masă ai societății.

În țările în curs de dezvoltare, integrarea socială se referă la procesul prin care  membrii ai unei comunități etnice sunt în curs de adaptare a valorilor lor personale la valorile culturii în care se integrează, proces realizat cu transparență în toate aspectele vieții sociale și economice, păstrând în același timp identitatea de expresie etnică.

Cercetările recente au arătat că fenomenul migrației în spațiul european pune problema cetățeniei europene și a dreptului cultural individual al cetățenilor Europei, în spațiul celor 27 țări membre ale Uniunii Europene. Intr-o Europă contemporană, multiculturală și multilingvistică, problematica dreptului cultural a devenit o preocupare a politicienilor, a facilitatorilor culturali, a analiștilor culturali și a profesioniștilor care activează în dezvoltarea comunității, deoarece acest fenomen nu răspunde unor criterii prestabilite ci el se manifestă prin prizma dreptului de liberă circulație și a dreptului la muncă pentru toți cetățenii Uniunii Europene. Unele state aparținând Uniunii Europene au rezervat drepturi protecționiste cu privire la restricționarea parțială a dreptului la muncă pentru unii cetățeni, aceste măsuri  prevenind dificultățile de integrare socială în cadrul migrației economice ce se manifestă în mod curent în spațiul European, în special în țările vestice. Aceste țări pun problema capacității de absorbție a migranților economici și a efortului bugetar pentru rezolvarea problemelor de integrare socială în comunitățile locale în care se stabilesc, în condițiile în care rata somajului este în creștere și în aceste țări, pe fondul crizei economice mondiale.

In egală măsură mediile academice sunt preocupate să cerceteze fenomenele legate de integrarea socială deoarece la nivel național e necesară pregătirea profesioniștilor care să rezolve corect și să implementeze măsurile pentru schimbările sociale intervenite prin acest proces.

Până în 2007, activităţile comunitare la nivel european  în materie de ocupare a forţei de muncă, integrare şi protecţie socială, promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi şi a principiului nediscriminării erau susţinute de programe de acţiune distincte.

În vederea îmbunătăţirii coerenţei şi eficacităţii, Comisia Europeană a propus gruparea acestora într-un singur program-cadru, denumit PROGRESS (2007-2013) care are ca obiective: îmbunătăţirea cunoaşterii şi înţelegerii situaţiei sociale din statele membre prin analiza, evaluarea şi monitorizarea atentă a politicilor nationale. Programul este format din cinci secţiuni diferite:

• ocuparea forţei de muncă;
• protecţia şi integrarea socială;
• condiţiile de muncă;
• combaterea discriminării şi diversitatea;
• egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

Potrivit Direcţiei Generale Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, acest program urmareste indeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Strategiei Europa 2020 printre care enumeram:

• 75 % din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă

• rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10 % și cel puţin 40 % din

  generaţia tânără ar trebui să aibă studii superioare

• numărul persoanelor ameninţate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane

Un alt program european care ilustreaza preocuparea pentru solidaritate intre generatii si integrare sociala este Programul Daphne (2007-2013) care urmăreşte să contribuie la protejarea copiilor, tinerilor şi femeilor împotriva oricărei forme de violenţă şi să atingă un nivel ridicat al protejării sănătăţii şi coeziunii sociale. Programul are ca obiectiv specific să contribuie la prevenirea şi combaterea oricărei forme de violenţă îndreptată impotriva copiilor, tinerilor şi femeilor, în viaţa publică sau privată, inclusiv exploatarea sexuală şi traficul cu fiinţe umane, prin luarea unor măsuri preventive şi oferirea de sprijin şi protecţie victimelor şi grupurilor de risc.

Analistii sociali observa ca solidaritatea tinde astfel sa devina, prin utilizarea sa in politicile europene , liantul care sa legitimeze insasi constructia europeana in fata cetatenilor ei. [Dr Radu Serban, http://www.euractiv.ro, accesare 2013].

Mediile academice au condus in ultimul secol cercetari si studii de caz evidentiind  influenta solidaritatii sociale asupra familiei si asupra comunitatii, publicand lucrari in acest domeniu , ca de exemplu William Beveridge (Why I am a Liberal, 1945) or  Graham Crow  (Social solidarities : theories, identities, and social change, 2001).

In mod practic solidaritatea feminina se regaseste in fiecare reflex social prin care femeia a promovat in permanenta de-alungul miscarii feministe atat in familie  cat si  in viata profesionala,  principiile egalitatii, justitiei sociale si  emanciparii . Ca și în alte țări, Feminismul in Regatul Unit încearcă să stabilească egalitatea politică, socială, economică și pentru femei. Istoria feminismului în Marea Britanie datează începuturile de feminism în sine, ca multe dintre cele mai vechi feministe și activiști, cum ar fi Mary Wollstonecraft, Barbara Bodichon, și Lydia Becker in secolul 19, secol faimos pentru miscare Sufragetelor si castigarea unor drepturi esentiale pentru femei : educatie, legislatie, dreptul muncii si dreptul familiei.

             Secolul 20 a culminat cu alegerea primei femeie prim-ministru al Regatului Unit, Margaret Thatcher (1979-1990) recent stinsa din viata, a fost privita cu sentimente amestecate de catre feministe care au apreciat-o fie ca un motiv pozitiv fie negativ cu referire la mișcarea feministă. [ Margaret Thatcher: The housewife with power - The Telegraph].

Solidaritatea feminista continua si azi fie ca are  o agenda foarte clara prin miscarea sindicala, fie  ca se constituie  in  munca nevazuta a fiecarei mame, surori, fiice , sotii care are in grija destinele fiecarei familii.

Drumul feminismului in Marea Britanie si in lume se loveste de o problematica dificil de solutionat datorita mentalitatii si dinamicii puterii masculine in arena politicii, acolo unde laboratorul legislativ decide pentru viata de zi cu zi a femeilor.

Rezolvarea corectă a acestei problematici generează o suită de măsuri articulate în strategiile naționale pentru implementarea acestora la nivel local, prin alocarea bugetară a fondurilor publice pentru integrare socială, prin asigurarea egalității de șanse în accesarea drepturilor , prin asigurarea instrumentelor legislative si practice  pentru eliminarea discriminarii , prin asigurarea pregătirii instrumentelor sociale pentru ca femeia sa isi atinga intreg potentialul  spiritual, creator si profesional.

Ionela Flood

Societatea Romanca

www.romanca.co.uk

  

Le multiculturalisme et l’interculturalisme - réflexions dans la diversité sociale européenne par Ionela Flood

FEM’21 – VOIX ET VOIES DES  FEMMES EN EUROPE

Grundtvig LLP  2011-2013

Mobilité en France

20-24 Mai 2013

Session de communications:

Le multiculturalisme et l’interculturalisme - réflexions dans la diversité sociale européenne

Par Ionela Flood

Romanca Society

www.romanca.co.uk

Aspects du multiculturalisme

L’analyse du multiculturalisme et de l'interculturalisme à Grande-Bretagne a permis d'indiquer les tendances actuelles comme des préoccupations majeures dans la pratique de l'Union européenne.

En Europe on discute encore beaucoup sur l'ambiguïté du terme « multiculturel » et de plus en plus les analystes de la politique culturelle estiment que les fondements principaux du terme ne sont plus pertinentes dans l’Europe multi-ethnique d'aujourd'hui, car il peut produire l’isolationnisme ethnique, un phénomène qui décrit le développement des communautés minoritaires comme enclaves dans la communauté d'accueil, mais il ne s'intègre pas dans le vrai sens du terme; mais il développe plutôt des tendances nationalistes ou sectaires.

L'élément clé du multiculturalisme dans le secteur public a été et est encore la croyance qu’il constitue la base de l'intégration sociale. C'est le processus par lequel les efforts sont faits pour assurer le potentiel maximum dans la vie de chaque individu, indépendamment de la race, le sexe, la religion, la santé, l'histoire, les expériences et les circonstances ethniques. Pour réaliser cette intégration, le revenu et l'emploi sont nécessaires mais pas suffisantes. La législation du Royaume de Grande-Bretagne et d’Irlande du Nord voit de manière nécessaire dans l’évaluation du degré d'intégration, les droits égaux pour accéder aux installations pour le travail, l'éducation, le logement et l'utilisation de l'anglais et la capacité d'interagir avec les institutions de l'État au niveau central et local, mais aussi l’interaction dans les réseaux sociaux, les réseaux d'entreprises et de la société civile.

Le deuxième élément est la reconnaissance du fait que, en plus de la communauté d'accueil, à son intérieur il y a des différentes communautés ethniques et que ces communautés sont souvent exclues de la société.

Une politique multiculturelle soutient ces communautés en fournissant des fonds publics spécifiques visant à promouvoir leur « différence » culturelle. Au Royaume-Uni, par exemple, des ressources et des financements considérables ont été dirigés vers le but de promouvoir la politique de multiculturalisme où il y a une grande partie des communautés les plus négligées et des minorités ethniques avec des liens historiques du passé britannique colonial. Ces politiques ont eu un certain succès dans la promotion d'une meilleure compréhension d’autres cultures, mais leur efficacité globale en vue d'obtenir une société britannique plus intégrée et tolérée est maintenant remise en question, y compris par les praticiens dans le domaine de la Commission Européenne pour l'Egalite Raciale, qui ont demandé que la politique soit abandonnée, parce qu’elle est synonyme avec la « séparation ».

Une plus grande attention devrait être accordée, cependant, à l'intégration sociale des différentes ethnies en tenant compte des différences et du patrimoine culturel de chacun. En même temps, la migration contemporaine en Europe met une pression constante sur l'adoption et la mise en œuvre de la législation dans le domaine et la surveillance de ce phénomène et ses effets socio-économiques.

Dans toute discussion sur le multiculturalisme il est important d'examiner certaines questions qu’on souhaite lever ou éclaircir. Comme les groupes sont devenus plus légers dans la lutte contre l'inclusion sociale, les individus peuvent migrer à l'intérieur ou à l'extérieur de l'identité des groupes en résultant leur augmentation ou diminution. Dans de tels cas, « l’auto-identification » avec un groupe représente statistiquement un problème. Une autre discussion sur le sujet est celle de la définition par l'État d'un groupe qui est visible ou non comme une minorité, des éléments qui commencent de plus en plus à préoccuper les praticiens et les théoriciens de même.

Une société intégrée se caractérise par un effort continu visant à réduire l’inégalité, la discrimination, l'intolérance et de faire un équilibre entre les droits et les devoirs des individus et la cohésion sociale renforcée. Dans la pratique sociale moderne on rencontre le multiculturalisme avec les droits des minorités et une politique relativement ouverte à la migration comme les éléments en définissant les politiques sociales-démocrates, pratiqués notamment dans le domaine d’États européens. La législation récente sur les actes de discrimination dans le Royaume-Uni de Grande-Bretagne et d'Irlande du Nord est devenue très stricte depuis 2012, ceux devenant des actes punissables par la loi, en pénalisant ainsi la discrimination et l'intolérance.

Approches de l'interculturalisme

Au lieu de multiculturalisme, le concept de l'interculturalisme a été proposé en réponse au changement de la carte de l'Europe et les changements profonds dans la société induits par le progrès de la technologie de l'information et la mondialisation.

L'interculturalisme maintient l'accent sur ces questions et opportunités dans lesquelles la compréhension mutuelle et l'action conjointe des différents secteurs de la société sont de plus une haute priorité à la recherche pour la différenciation culturelle.

L'interculturalisme favorise le partage et l'apprentissage d'autres cultures plutôt que le développement distinct et séparé de ces cultures. L'interculturalisme dans le contexte européen, affirme que les citoyens européens ne devraient pas avoir besoin de politiques spéciales pour assurer les droits ethniques et culturels particuliers, car ils sont déjà garantis par l'Article 151 du Traité de Maastricht. Dans ce contexte, on doit encourager les politiques qui reconnaissent les valeurs partagées par une culture européenne commune, les avantages de la collaboration et de la diffusion qui passent la frontière. L'interculturalisme soutient qu'il ne devrait pas avoir d'importance si vous êtes une compagnie de théâtre rom en République tchèque, un artiste lipoven  en Roumanie ou un danseur saami en Norvège, la participation entière à tout ce que le pays a d’offrir doit être un droit de base.

En substance, on peut dire que le multiculturalisme favorise les différences entre les cultures à travers leur unicité; il préserve le statu quo, il réagit et il est orienté au passé. L'interculturalisme, d'autre part, favorise les valeurs communes des cultures, par le partage d'expériences en vue de créer de nouveaux hybrides, par le mélange et l’interaction, mais surtout par la réduction de la différenciation culturelle et l’augmentation de l'intégration sociale.

Il y a de grandes différences conceptuelles et pratiques comment le multiculturalisme et l’environnement multiculturel sont exprimés et interprétés par le public et les secteurs privés. Dans les pays où le multiculturalisme fait partie de la politique publique nationale, le financement public pour soutenir le multiculturalisme dépend, dans la plupart des cas, par l'adoption de critères prédéterminés. Le développement de la communauté est la plateforme sur laquelle se manifestent le multiculturalisme et l'interculturalisme, et le contexte du financement dans le secteur public suivra les règlements appropriés, européennes ou nationales.

Pas le même pour le secteur privé. Dans ce contexte, il y a moins de problèmes de réglementation ou de conformité autres que la responsabilité individuelle ou collective pour fonctionner aux normes élevées de bonne pratique et de l'éthique.

Par l'étude de quelques recherches récentes dans l'Union européenne on a constaté que les praticiens du développement de la communauté ont commencé à produire des méthodes et des outils qui composent une image de plus en plus cohérente de l'impact de la culture ethnique sur ​​le développement de la communauté.

Tous ces éléments pratiques se retrouvent dans les politiques publiques nationales et européennes qui conduisent à appuyer les programmes nationaux qui célèbrent la diversité, ce qui permet le dialogue social, la tolérance et l'interaction sociale dans les communautés locales.

FEM’21 – Vocea femeilor in Europa

Grundtvig LLP  2011-2013

Mobilitate în Franța

20-24 mai 2013

Solidaritatea femeilor pentru integrare socială

Ionela Flood

Integrarea socială  este rezultatul direct al multiculturalismului si interculturalismului ca fenomene de interactiune sociala in cadrul comunitatilor locale.

Integrarea socială, în sociologie și alte științe sociale, descrie procesul de adaptare socială și economică la valorile unei țări gazdă, a unor grupuri minoritare, cum ar fi minoritățile etnice, refugiații și a altor categoriilor defavorizate ale societății. Integrarea socială necesită competență într-o limbă acceptată de comun de către țara gazdă, acceptarea legilor societății și adoptarea unui set comun de valori cu țara gazdă.

Integrarea socială nu se referă la asimilarea etnică și nu presupune ca persoanele integrate  social să renunțe  total la cultura lor, dar se poate cere să renunțe la unele aspecte ale culturii lor, care sunt incompatibile cu legile și valorile societății în care se integrează.

În societățile tolerante și deschise, membrii grupurilor minoritare pot folosi de multe ori integrarea socială pentru a avea acces deplin la oportunitățile, drepturile și serviciile disponibile pentru membrii de masă ai societății.

În țările în curs de dezvoltare, integrarea socială se referă la procesul prin care  membrii ai unei comunități etnice sunt în curs de adaptare a valorilor lor personale la valorile culturii în care se integrează, proces realizat cu transparență în toate aspectele vieții sociale și economice, păstrând în același timp identitatea de expresie etnică.

Cercetările recente au arătat că fenomenul migrației în spațiul european pune problema cetățeniei europene și a dreptului cultural individual al cetățenilor Europei, în spațiul celor 27 țări membre ale Uniunii Europene. Intr-o Europă contemporană, multiculturală și multilingvistică, problematica dreptului cultural a devenit o preocupare a politicienilor, a facilitatorilor culturali, a analiștilor culturali și a profesioniștilor care activează în dezvoltarea comunității, deoarece acest fenomen nu răspunde unor criterii prestabilite ci el se manifestă prin prizma dreptului de liberă circulație și a dreptului la muncă pentru toți cetățenii Uniunii Europene. Unele state aparținând Uniunii Europene au rezervat drepturi protecționiste cu privire la restricționarea parțială a dreptului la muncă pentru unii cetățeni, aceste măsuri  prevenind dificultățile de integrare socială în cadrul migrației economice ce se manifestă în mod curent în spațiul European, în special în țările vestice. Aceste țări pun problema capacității de absorbție a migranților economici și a efortului bugetar pentru rezolvarea problemelor de integrare socială în comunitățile locale în care se stabilesc, în condițiile în care rata somajului este în creștere și în aceste țări, pe fondul crizei economice mondiale.

In egală măsură mediile academice sunt preocupate să cerceteze fenomenele legate de integrarea socială deoarece la nivel național e necesară pregătirea profesioniștilor care să rezolve corect și să implementeze măsurile pentru schimbările sociale intervenite prin acest proces.

Până în 2007, activităţile comunitare la nivel european  în materie de ocupare a forţei de muncă, integrare şi protecţie socială, promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi şi a principiului nediscriminării erau susţinute de programe de acţiune distincte.

În vederea îmbunătăţirii coerenţei şi eficacităţii, Comisia Europeană a propus gruparea acestora într-un singur program-cadru, denumit PROGRESS (2007-2013) care are ca obiective: îmbunătăţirea cunoaşterii şi înţelegerii situaţiei sociale din statele membre prin analiza, evaluarea şi monitorizarea atentă a politicilor nationale. Programul este format din cinci secţiuni diferite:

• ocuparea forţei de muncă;
• protecţia şi integrarea socială;
• condiţiile de muncă;
• combaterea discriminării şi diversitatea;
• egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

Potrivit Direcţiei Generale Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, acest program urmareste indeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Strategiei Europa 2020 printre care enumeram:

• 75 % din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă

• rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10 % și cel puţin 40 % din

  generaţia tânără ar trebui să aibă studii superioare

• numărul persoanelor ameninţate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane

Un alt program european care ilustreaza preocuparea pentru solidaritate intre generatii si integrare sociala este Programul Daphne (2007-2013) care urmăreşte să contribuie la protejarea copiilor, tinerilor şi femeilor împotriva oricărei forme de violenţă şi să atingă un nivel ridicat al protejării sănătăţii şi coeziunii sociale. Programul are ca obiectiv specific să contribuie la prevenirea şi combaterea oricărei forme de violenţă îndreptată impotriva copiilor, tinerilor şi femeilor, în viaţa publică sau privată, inclusiv exploatarea sexuală şi traficul cu fiinţe umane, prin luarea unor măsuri preventive şi oferirea de sprijin şi protecţie victimelor şi grupurilor de risc.

Analistii sociali observa ca solidaritatea tinde astfel sa devina, prin utilizarea sa in politicile europene , liantul care sa legitimeze insasi constructia europeana in fata cetatenilor ei. [Dr Radu Serban, http://www.euractiv.ro, accesare 2013].

Mediile academice au condus in ultimul secol cercetari si studii de caz evidentiind  influenta solidaritatii sociale asupra familiei si asupra comunitatii, publicand lucrari in acest domeniu , ca de exemplu William Beveridge (Why I am a Liberal, 1945) or  Graham Crow  (Social solidarities : theories, identities, and social change, 2001).

In mod practic solidaritatea feminina se regaseste in fiecare reflex social prin care femeia a promovat in permanenta de-alungul miscarii feministe atat in familie  cat si  in viata profesionala,  principiile egalitatii, justitiei sociale si  emanciparii . Ca și în alte țări, Feminismul in Regatul Unit încearcă să stabilească egalitatea politică, socială, economică și pentru femei. Istoria feminismului în Marea Britanie datează începuturile de feminism în sine, ca multe dintre cele mai vechi feministe și activiști, cum ar fi Mary Wollstonecraft, Barbara Bodichon, și Lydia Becker in secolul 19, secol faimos pentru miscare Sufragetelor si castigarea unor drepturi esentiale pentru femei : educatie, legislatie, dreptul muncii si dreptul familiei.

             Secolul 20 a culminat cu alegerea primei femeie prim-ministru al Regatului Unit, Margaret Thatcher (1979-1990) recent stinsa din viata, a fost privita cu sentimente amestecate de catre feministe care au apreciat-o fie ca un motiv pozitiv fie negativ cu referire la mișcarea feministă. [ Margaret Thatcher: The housewife with power - The Telegraph].

Solidaritatea feminista continua si azi fie ca are  o agenda foarte clara prin miscarea sindicala, fie  ca se constituie  in  munca nevazuta a fiecarei mame, surori, fiice , sotii care are in grija destinele fiecarei familii.

Drumul feminismului in Marea Britanie si in lume se loveste de o problematica dificil de solutionat datorita mentalitatii si dinamicii puterii masculine in arena politicii, acolo unde laboratorul legislativ decide pentru viata de zi cu zi a femeilor.

Rezolvarea corectă a acestei problematici generează o suită de măsuri articulate în strategiile naționale pentru implementarea acestora la nivel local, prin alocarea bugetară a fondurilor publice pentru integrare socială, prin asigurarea egalității de șanse în accesarea drepturilor , prin asigurarea instrumentelor legislative si practice  pentru eliminarea discriminarii , prin asigurarea pregătirii instrumentelor sociale pentru ca femeia sa isi atinga intreg potentialul  spiritual, creator si profesional.

Ionela Flood

Societatea Romanca

www.romanca.co.uk