Sunday 29 September 2013

FEM’21 – Vocea femeilor in Europa- Solidaritatea femeilor pentru integrare socială- Ionela Flood

FEM’21 – Vocea femeilor in Europa
Grundtvig LLP  2011-2013
Mobilitate în Franța
20-24 mai 2013

Solidaritatea femeilor pentru integrare socială
Ionela Flood

Integrarea socială  este rezultatul direct al multiculturalismului si interculturalismului ca fenomene de interactiune sociala in cadrul comunitatilor locale.
Integrarea socială, în sociologie și alte științe sociale, descrie procesul de adaptare socială și economică la valorile unei țări gazdă, a unor grupuri minoritare, cum ar fi minoritățile etnice, refugiații și a altor categoriilor defavorizate ale societății. Integrarea socială necesită competență într-o limbă acceptată de comun de către țara gazdă, acceptarea legilor societății și adoptarea unui set comun de valori cu țara gazdă.
Integrarea socială nu se referă la asimilarea etnică și nu presupune ca persoanele integrate  social să renunțe  total la cultura lor, dar se poate cere să renunțe la unele aspecte ale culturii lor, care sunt incompatibile cu legile și valorile societății în care se integrează.
În societățile tolerante și deschise, membrii grupurilor minoritare pot folosi de multe ori integrarea socială pentru a avea acces deplin la oportunitățile, drepturile și serviciile disponibile pentru membrii de masă ai societății.
În țările în curs de dezvoltare, integrarea socială se referă la procesul prin care  membrii ai unei comunități etnice sunt în curs de adaptare a valorilor lor personale la valorile culturii în care se integrează, proces realizat cu transparență în toate aspectele vieții sociale și economice, păstrând în același timp identitatea de expresie etnică.
Cercetările recente au arătat că fenomenul migrației în spațiul european pune problema cetățeniei europene și a dreptului cultural individual al cetățenilor Europei, în spațiul celor 27 țări membre ale Uniunii Europene. Intr-o Europă contemporană, multiculturală și multilingvistică, problematica dreptului cultural a devenit o preocupare a politicienilor, a facilitatorilor culturali, a analiștilor culturali și a profesioniștilor care activează în dezvoltarea comunității, deoarece acest fenomen nu răspunde unor criterii prestabilite ci el se manifestă prin prizma dreptului de liberă circulație și a dreptului la muncă pentru toți cetățenii Uniunii Europene. Unele state aparținând Uniunii Europene au rezervat drepturi protecționiste cu privire la restricționarea parțială a dreptului la muncă pentru unii cetățeni, aceste măsuri  prevenind dificultățile de integrare socială în cadrul migrației economice ce se manifestă în mod curent în spațiul European, în special în țările vestice. Aceste țări pun problema capacității de absorbție a migranților economici și a efortului bugetar pentru rezolvarea problemelor de integrare socială în comunitățile locale în care se stabilesc, în condițiile în care rata somajului este în creștere și în aceste țări, pe fondul crizei economice mondiale.
In egală măsură mediile academice sunt preocupate să cerceteze fenomenele legate de integrarea socială deoarece la nivel național e necesară pregătirea profesioniștilor care să rezolve corect și să implementeze măsurile pentru schimbările sociale intervenite prin acest proces.
Până în 2007, activităţile comunitare la nivel european  în materie de ocupare a forţei de muncă, integrare şi protecţie socială, promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi şi a principiului nediscriminării erau susţinute de programe de acţiune distincte.
În vederea îmbunătăţirii coerenţei şi eficacităţii, Comisia Europeană a propus gruparea acestora într-un singur program-cadru, denumit PROGRESS (2007-2013) care are ca obiective: îmbunătăţirea cunoaşterii şi înţelegerii situaţiei sociale din statele membre prin analiza, evaluarea şi monitorizarea atentă a politicilor nationale. Programul este format din cinci secţiuni diferite:
  • ocuparea forţei de muncă;
  • protecţia şi integrarea socială;
  • condiţiile de muncă;
  • combaterea discriminării şi diversitatea;
  • egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.
Potrivit Direcţiei Generale Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, acest program urmareste indeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Strategiei Europa 2020 printre care enumeram:
• 75 % din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă
• rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10 % și cel puţin 40 % din
  generaţia tânără ar trebui să aibă studii superioare
• numărul persoanelor ameninţate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane
Un alt program european care ilustreaza preocuparea pentru solidaritate intre generatii si integrare sociala este Programul Daphne (2007-2013) care urmăreşte să contribuie la protejarea copiilor, tinerilor şi femeilor împotriva oricărei forme de violenţă şi să atingă un nivel ridicat al protejării sănătăţii şi coeziunii sociale. Programul are ca obiectiv specific să contribuie la prevenirea şi combaterea oricărei forme de violenţă îndreptată impotriva copiilor, tinerilor şi femeilor, în viaţa publică sau privată, inclusiv exploatarea sexuală şi traficul cu fiinţe umane, prin luarea unor măsuri preventive şi oferirea de sprijin şi protecţie victimelor şi grupurilor de risc.
Analistii sociali observa ca solidaritatea tinde astfel sa devina, prin utilizarea sa in politicile europene , liantul care sa legitimeze insasi constructia europeana in fata cetatenilor ei. [Dr Radu Serban, http://www.euractiv.ro, accesare 2013].
Mediile academice au condus in ultimul secol cercetari si studii de caz evidentiind  influenta solidaritatii sociale asupra familiei si asupra comunitatii, publicand lucrari in acest domeniu , ca de exemplu William Beveridge (Why I am a Liberal, 1945) or  Graham Crow  (Social solidarities : theories, identities, and social change, 2001).
In mod practic solidaritatea feminina se regaseste in fiecare reflex social prin care femeia a promovat in permanenta de-alungul miscarii feministe atat in familie  cat si  in viata profesionala,  principiile egalitatii, justitiei sociale si  emanciparii . Ca și în alte țări, Feminismul in Regatul Unit încearcă să stabilească egalitatea politică, socială, economică și pentru femei. Istoria feminismului în Marea Britanie datează începuturile de feminism în sine, ca multe dintre cele mai vechi feministe și activiști, cum ar fi Mary Wollstonecraft, Barbara Bodichon, și Lydia Becker in secolul 19, secol faimos pentru miscare Sufragetelor si castigarea unor drepturi esentiale pentru femei : educatie, legislatie, dreptul muncii si dreptul familiei.
             Secolul 20 a culminat cu alegerea primei femeie prim-ministru al Regatului Unit, Margaret Thatcher (1979-1990) recent stinsa din viata, a fost privita cu sentimente amestecate de catre feministe care au apreciat-o fie ca un motiv pozitiv fie negativ cu referire la mișcarea feministă. [ Margaret Thatcher: The housewife with power - The Telegraph].
Solidaritatea feminista continua si azi fie ca are  o agenda foarte clara prin miscarea sindicala, fie  ca se constituie  in  munca nevazuta a fiecarei mame, surori, fiice , sotii care are in grija destinele fiecarei familii.
Drumul feminismului in Marea Britanie si in lume se loveste de o problematica dificil de solutionat datorita mentalitatii si dinamicii puterii masculine in arena politicii, acolo unde laboratorul legislativ decide pentru viata de zi cu zi a femeilor.
Rezolvarea corectă a acestei problematici generează o suită de măsuri articulate în strategiile naționale pentru implementarea acestora la nivel local, prin alocarea bugetară a fondurilor publice pentru integrare socială, prin asigurarea egalității de șanse în accesarea drepturilor , prin asigurarea instrumentelor legislative si practice  pentru eliminarea discriminarii , prin asigurarea pregătirii instrumentelor sociale pentru ca femeia sa isi atinga intreg potentialul  spiritual, creator si profesional.

Ionela Flood
Societatea Romanca
www.romanca.co.uk

  











No comments:

Post a Comment